Cartea-ghid „Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile“, scrisă de Cara Natterson, medic pediatru și autoare de succes, și Vanessa Kroll Bennett, expertă în pubertate și gazda unui podcast popular, a fost lansată marți, 21 noiembrie, la librăria Humanitas Cișmigiu din București.
Lansarea din România a avut loc simultan cu lansarea oficială din SUA și a inclus și o dezbatere despre pubertate și adolescență, la care au participat Diana Stănculeanu, psihoterapeut și expert național în sănătate mintală, Laurențiu Staicu, consilier filosofic și profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București, Alex Zamfir, creatorul jocurilor THE FUNNY BRAND, și Rada-Maria Lilea, studentă în anul I la programul de master Politicile egalității de șanse în context românesc și european. Întâlnirea a fost moderată de Monica Jitariuc, consultant de comunicare & trainer, și Alexandra Rusu, director editorial ZYX Books.
„Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile“ este un ghid dedicat părinților care vor să știe cum să-și îndrume copiii preadolescenți și adolescenți în perioada marilor transformări hormonale, într-o lume plină de tentații și de provocări, venite atât din viața reală, cât și din mediul online. O astfel de îndrumare este cu atât mai necesară cu cât, spun specialiștii, pubertatea se instalează acum mai devreme, durează mai mult și influențează echilibrul întregii familii.
Pornind de la informațiile și sfaturile pe care cele două autoare le oferă în carte, invitații la evenimentul de lansare a ghidului „Ups, pubertatea!“ au dezbătut principalele dificultăți pe care le întâmpină preadolescenții și adolescenții din prezent, diferențele dintre generații, dar au venit și cu sfaturi utile despre cum pot adulții să poarte discuții eficiente despre teme sensibile cu copiii, cum să reacționeze părinții în fața revoltei adolescentine și cum pot fi minimizate efectele negative pe care tehnologia le are în dezvoltarea copiilor și adolescenților.
Lucruri destul de șocante despre pubertatea modernă
La începutul volumului „Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile“, autoarele oferă câteva detalii pe care părinții ar trebui să le conștientizeze înainte ca fiii și fiicele lor să ajungă la pubertate.
- În medie, un copil începe pubertatea cu doi ani mai devreme decât copiii generației anterioare, iar pubertatea durează mult mai mult – în prezent, aproape un deceniu.
- Procesul de maturizare a creierului nu se termină până la debutul vârstei adulte, existând astfel o prăpastie uriașă între maturizarea corpului (care începe pe la 8-9 ani) și perioada în care persoana este capabilă să ia decizii înțelepte (atinsă pe deplin între 25 și 30 de ani).
- Problemele legate de aspectul fizic, alimentate de social media, au atins cote alarmante: mai bine de jumătate dintre (pre)adolescenți se confruntă cu astfel de probleme, băieții fiind afectați la fel de mult ca fetele.
- Vârsta medie la care copiii au pentru prima oară contact cu pornografia este de 12 ani pentru băieți și nu cu mult mai târziu pentru fete.
Pornind de la aceste informații, invitații serii au vorbit despre lucrurile „aproape șocante“ pe care le-au observat la preadolescenții și adolescenții din prezent, dar și despre cât de necesară este o astfel de carte în societatea modernă.
Diana Stănculeanu, psihoterapeut și expert național în sănătate mintală, a declarat că ce este aproape întotdeauna șocant este întâlnirea dintre pubertatea propriului copil și părinte, însă este important ca adulții să conștientizeze faptul că fii și fiicelor sunt cei care trec prin procesul dificil, chiar dacă și ei, ca părinți, sunt afectați de această perioadă.
„Pubertatea copiilor noștri este foarte greu de dus, chiar și atunci când este foarte bună (atunci când totul este OK, când nimic nu se duce într-o zonă a riscului major sau a patologicului). Este o pierdere a inocenței copilului, este o întâlnire cu niște laturi, cu niște atitudini și niște comportamente ale copiilor noștri care ne scot, foarte adesea, din zona de confort, care ne pun în față niște oglinzi, adeseori, dureroase. Oricât ar fi de întârziată, oricum vine prea repede, aproape niciodată nu suntem pregătiți pentru asta. Sunt foarte multe lucruri șocante pentru noi (adulții, n.r.). Însă, e important să nu uităm că pubertatea o trăiesc ei. Pubertatea e trăită, în primul și-n primul rând, de copii. Noi suntem acolo, suntem alături de ei, dinamicile relaționale se complică, dar toate transformările, toată noutatea, tot acest aspect surprinzător pe care noi îl constatăm ei îl trăiesc“, a declarat Diana Stănculeanu, la evenimentul de lansare a cărții.
Un alt aspect discutat la întâlnirea prilejuită de lansarea ghidului despre pubertate a fost diferența dintre generații. Cum au aflat părinții de astăzi despre subiecte considerate tabu, atunci când erau copii, cum a arătat adolescența lor și ce ar trebui să facă pentru a-i sprijini pe fii și fiicele lor în acest proces de tranziție.
Laurențiu Staicu, consilier filosofic și profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București, a povestit că, în copilăria sa, educația sexuală era undeva la intersecția dintre rușine și interzis, iar despre acest subiect nu discutau părinții cu copiii, acasă. Drept urmare, copiii erau nevoiți să se autoeduce, iar cartea „Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile“ contribuie la o mai bună înțelegere a acestei perioade și, poate, completează unele lacune legate de schimbările din timpul pubertății, pe care le au unii părinți.
„Cartea pune accent mai mult pe partea fiziologică. Mi-a plăcut foarte mult că luptă cu prejudecata potrivit căreia pubertatea/ adolescența constituie ceva anormal, ceva cu care ar trebui să luptăm, trebuie să combatem, să-i normalizăm pe copiii noștri, care, până atunci, erau într-un fel și, deodată, se schimbă. Și ceea ce spun autoarele este că e o etapă normală. E o etapă tulburătoare mai ales pentru copii și pentru adulții din jurul lor, dar e totuși normală. Să nu uităm: toți am trecut prin ea. E o etapă de tranziție, e o etapă dificilă prin fapul că e de tranziție, dar totuși nu are sens să o privim ca pe ceva ieșit din comun“, a precizat Laurențiu Staicu.
De asemenea, Laurențiu Staicu a menționat că e vârsta la care explodează multe lucruri. „Cartea explorează latura asta fizică, biologică, sexualitatea. Adolescenții nu trec doar prin asta. Trec printr-o revoluție cognitivă, se descoperă pe ei înșiși ca persoane. Și ăsta cred că e un lucru care trebuie conștientizat mai bine de către noi, ca adulți. E ceva ce iarăși uităm.“
Rada-Maria Lilea a povestit că în perioada adolescenței sale au existat numeroase conflicte între ea și părinții ei, însă relația din sânul familiei a fost axată pe comunicare.
„Eu am încercat, ca adolescentă, să-i învăț să-mi fie părinți. Le spuneam nevoile mele, dorințele mele, ce sunt eu dispusă să fac, ca să putem să găsim un teren comun, și să le cer și lor să facă același lucru pentru mine, ca să putem să conviețuim în armonie. Lucru care a mers de cele mai multe ori. Am făcut și psihoterapie vreo doi ani. La vârsta de 17 ani am vrut să aflu cine e Rada și cine a fost Rada când era mică, să mă reconectez cu ea. Lucru care m-a ajutat extraordinar de mult. Și relația cu părinții mei – care și ei au făcut psihoterapie – s-a îmbunătățit enorm de mult“, a povestit Rada-Maria Lilea.
Schimbări fizice și comportamentale și relația părinte-copil
În perioada pubertății, cele mai multe schimbări sunt cele fizice. Într-un timp foarte scurt, tranziția de la corpul de copil la un trup de aproape adult dă naștere confuziei, frustrării, neputinței, care, la rândul lor, pot duce la răzvrătirea adolescentului.
„Se spune despre pubertate că este această a doua etapă din viața noastră în care ne schimbăm aproape la fel de mult precum se întâmplă în primul an de viață. Cum era bebelușul în primele zile de viață, care era un picuț mai mare decât o sticlă cu apă, și ce a devenit 12 luni mai târziu, o ființă complet transformată, cu foarte mulți centimetri în plus, cu foarte multe kilograme în plus, cu alte comportamente, în continuare dependent de noi, dar foarte conectat la mediul înconjurător, foarte curios, foarte dornic să se desprindă. O transformare uluitoare: copilul de un an nu mai are absolut nicio legătură cu bebelușul pe care l-am ținut în brațe la început. Pubertatea este a doua etapă din viață în care transformările sunt la fel de radicale și de complexe. Vorbim de zeci de centimetri în înălțime, vorbim de multe kilograme în plus, vorbim de un corp care își modifică forma, vorbim de niște hormoni care își cresc cantitățile de 10-15 ori, vorbim de niște schimbări care lasă un corp de copil în urmă și care anunță un trup de aproape adult“, a spus Diana Stănculeanu.
Având în vedere aceste schimbări complexe, nu e de mirare dacă vedem copii care se lipesc de oglindă sau copii care fug de oglindă.
„Toate transformările corporale îi preocupă atât de mult pe copiii noștri și e firesc să fie așa. Ce e foarte important să nu facem noi: să nu ducem într-o zonă de superficial acest lucru. Corpul devine acest teren de transformare, în care adolescentul, rareori, găsește confort, și relaxare, și mândrie, și o stare de bine, pentru că e un corp pe care nu îl cunoaște și care impactează destul de mult toată atitudinea, comportamentul și trăirea lui emoțională“, a completat Diana Stănculeanu, psihoterapeut și expert național în sănătate mintală.
Pubertatea este o perioadă în care, din punct de vedere psihologic, începe să se dezvolte identitatea de sine. Este, totodată, o etapă în care comparația socială e foarte puternică.
De aceea, rolul părinților este unul foarte important. Ei ar trebui să creeze, acasă, un spațiu al siguranței și al comunicării deschise, transparente și oneste, în care copiii să poată să vorbească despre toate preocupările legate de corpul lor, să-și exprime toate sentimentele.
Laurențiu Staicu este de părere că rolul părinților nu e doar de observatori, ci de parteneri, care să-i ajute pe copii să treacă prin criza asta, dar fără să se panicheze.
„Cum ne raportăm noi, adulții, la revolta adolescenților? Noi îi blamăm și încercăm să-i aducem la calea cea bună. De ce greșim? Pentru că nu înțelegem că ei fac asta, se distanțează pentru a se găsi pe sine, pentru a-și construi o identitate. E inevitabil să facă asta. Nu poți să te definești decât dacă te îndepărtezi de ceilalți. Dacă înțelegem asta îl putem ajuta“.
Alex Zamfir, creatorul jocurilor THE FUNNY BRAND, a subliniat nevoia de apropiere dintre părinți și copii, considerând că, atunci când nu știi ce să-ți întrebi copilul, poate ar trebui să taci, să-l lași să povestească el. El consideră că este o diferență foarte mare între felul în care și-au trăit adolescența adulții de astăzi și cum se raportează la această perioadă copiii din prezent.
„În comparație cu copiii din ziua de astăzi, noi părem niște neanderthalieni. Adică, la vârsta lor, noi n-am fi știut să punem în cuvinte ceea ce spun ei astăzi. Deși ne blamăm că am creat o generație de fulgi de nea, cred că ar trebui să ne mândrim că ei au ajuns să povestească în felul în care povestesc și să spună de ce au nevoie și ce așteptări au de la noi“, a declarat Alex Zamfir.
Tehnologia și adicțiile în timpul pubertății. Cât de departe e prea departe?
Tehnologia este nelipsită în viața adulților și, implicit, a copiilor. Tehnologia e aici să rămână, potrivit lui Laurențiu Staicu, așa că părinții nu trebuie să le-o interzică adolescenților, ci să îi învețe cum să o folosească, cum să nu abuzeze de ea.
La rândul său, Alex Zamfir crede că e foarte important pentru părinți să nu fie ipocriți când vine vorba despre tehnologie. „Cred că, dacă noi folosim destul de mult social media, n-ar trebui să fim supărați că și copiii noștri o fac. Ar trebui să povestim de ce o facem noi – poate o facem în interes de serviciu, poate o facem pentru a ne distra și poate stăm prea mult și avem o problemă. Dar noi să petrecem mult timp și să-i spunem copilului să lase telefonul și să pună mâna pe o carte e ipocrizie. Mi se pare onest să avem discuția asta cu ei, nu să spunem altceva decât facem noi.“
Care sunt pericolele când copiii abuzează de tehnologie? A răspuns Diana Stănculeanu.
„Cu cât ecranele intră în viața lor mai repede (indiferent de conținut), ei se deconectează de la realitate, din relații. Ecranul e un hoț de atenție voluntară. Vorbim de deficit de atenție în cazul copiilor. Sunt arii din creier afectate de relația cu ecranul. Rețelele de socializare aduc și ele multe îngrijorări. Deși permit să aibă sute, mii de prieteni, nu există o stimulare reală și sănătoasă a creierului social. Faptul că au foarte mulți prieteni pe Instagram și TikTok nu îi face mai activi sociali. Impactul asupra felului în care își construiesc imaginea de sine este extrem de deformat din cauza filtrelor.“
De aceea, e nevoie ca părinții să introducă reguli de igienă digitală și să identifice ce anume lipsește din viața copiilor dacă au timp să petreacă online. Cantitatea multă de ecran vorbește și despre ce lipsește în viața copiilor.
Toate regulile pe care părinții le impun trebuie să aibă la bază argumente solide care să se refere la sănătatea, educația și protecția lor, a mai precizat Diana Stănculeanu.
Pe lângă accesul la tehnologie, anturajul poate influența comportamentul copiilor în această etapă de tranziție.
Laurențiu Staicu spune că aceasta este perioada în care „prea departe pentru ei este prea departe pentru noi“.
„Noi adulții credem că ei, copiii, nu au discernământ. Și atunci trebuie să îi ajutăm să aibă. Nu să îi păzim. Dacă îi ajutăm să învețe să se întoarcă, atunci vor face și ei, ceea ce ar trebui să facem și noi: să ne dăm seama că trebuie să punem stop. Nu îi putem feri de experimente. Toți învățăm din greșeli.“
Cu această idee rezonează și Alex Zamfir, care consideră că nu se ajunge niciodată prea departe, atât timp cât există dialog în familie.
„Cred că, dacă îi lăsăm pe copii să vină să ne povestească lucruri, șansele să vină și a doua oară sunt foarte mari. Asta ar trebui să ne dorim de la copiii noștri adolescenți: nu să nu încerce lucruri, ci să încerce cu noi sau să vină să ne povestească despre ele.“
Toți invitații de la lansarea cărții „Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile“ au susținut, într-o formă sau alta, că rebeliunea din timpul adolescenței este normală, că pubertatea este o perioadă normală, că atunci când copiii le spun nu părinților este un exercițiu care îi va ajuta ulterior să pună limite în celelalte relații ale lor, iar rolul adulților este să îi ghideze prin această perioadă plină de incertitudini.