Ortorexia: cum ajung copiii să preia de la părinți preocuparea excesivă pentru mâncatul sănătos

Ortorexia reprezintă preocuparea excesivă pentru mâncatul sănătos. Este adevărat că specialiștii recomandă consumul alimentelor nutritive, pentru că mâncatul sănătos are numeroase beneficii, însă o persoană care suferă de ortorexie dezvoltă o fixație toxică pentru ceea ce mănâncă, iar nevoia sa de a consuma doar hrană sănătoasă îi poate afecta relațiile interpersonale și bunăstarea generală.

Ortorexia nu a fost încă recunoscută ca o boală mintală, prin urmare nu există un plan de tratament pentru această obsesie. Unii experți consideră că există asemănări între ortorexie și unele tulburări alimentare, precum bulimia și anorexia nervoasă. Toate se referă la mâncare și control. Însă, e nevoie de date suplimentare, pentru a putea înțelege mai bine cauzele și tratamentele pentru ortorexie.

Cuprins:

Ce este ortorexia?
Cauze și factori de risc pentru apariția ortorexiei
Simptomele ortorexiei
Diagnosticul și tratamentul ortorexiei
Ortorexia trăită prin intermediul părinților

Ce este ortorexia?

Termenul orthorexia nervosa (ortorexia) a fost inventat de medicul american Steven Bratman, în 1996. Acesta a definit ortorexia ca o fixație pentru alimentația corectă. Termenul derivă din cuvintele greceşti orthos, care înseamnă corect, bun, şi orexi, care înseamnă apetit. Prin urmare, ortorexia se referă la apetitul corect.

Spre deosebire de alte tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia sau bulimia, care se învârt în jurul cantității de alimente consumate, ortorexia se concentrează pe calitatea alimentelor și pe respectarea strictă a unor reguli de hrănire autoimpuse. Deși intenția poate fi de a îmbunătăți sănătatea, comportamentele ortorexice pot avea consecințe fizice și psihologice grave.

Ortorexia poate fi rezumată ca o obsesie pentru o alimentație sănătoasă cu comportamente restrictive asociate. Bratman consideră că e un tipar alimentar nesănătos, care provoacă diverse consecinţe negative neintenţionate, cum ar fi izolarea socială, anxietatea, incapacitatea de a hrănire instinctiv şi chiar malnutriţia. Acest lucru se întâmplă, în principal, pentru că persoanele care suferă de ortorexie resping numeroase alimente, deoarece nu sunt suficient de bune și, în cele din urmă, încep să evite gustările care nu corespund standardelor lor sau pe care nu le prepară ele însele.

În prezent, ortorexia este o problemă alimentară puțin înțeleasă, cu o etiologie incertă, instrumente de evaluare imprecise și fără criterii de diagnosticare sau clasificare formale.

Caracteristicile ortorexiei variază de la normal la patologic, iar stabilirea diagnosticului rămâne o decizie clinică. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a dezvolta instrumente de diagnosticare valide și pentru a determina dacă ortorexia ar trebui să fie clasificată ca o afecțiune de sine stătătoare sau ca o variație a altor tulburări alimentare sau de anxietate.
⏩ Citește și Mâncatul emoțional: care este relația dintre nutriție și sentimente și cum poate stresul să influențeze comportamentul alimentar.

Cauze și factori de risc pentru apariția ortorexiei

Cauzele exacte ale ortorexiei nu sunt bine cunoscute, dar au fost identificați anumiți factori de risc asociați cu această problemă alimentară.

De cele mai multe ori, persoanele care suferă de ortorexie ajung în acest punct din dorința de a-și îmbunătăți starea de sănătate. În timp, bunele intenții și interesul pentru menținerea sănătății prin alegeri alimentare bune se pot transforma în ortorexie.

Factorii responsabili pentru dezvoltarea ortorexiei:

tulburările obsesiv-compulsive și tulburările alimentare anterioare sau actuale sunt factori de risc cunoscuți (în unele cazuri, ortorexia se poate manifesta ca o modalitate mai acceptabilă din punct de vedere social de a restricționa alimentele);
tendința spre perfecționism;
anxietate ridicată și o nevoie de control;
promovarea pe rețelele sociale a unui stil de viață sănătos, bazat pe alimentație „corectă“, poate juca un rol în dezvoltarea ortorexiei;
faptul de a avea o rudă apropiată cu o tulburare de alimentație, care este cunoscută ca fiind adepta unor regimuri restrictive sau care suferă de diabet de tip I poate fi un factor de risc pentru dezvoltarea ortorexiei.

Cu toate acestea, deoarece nu există un instrument oficial de diagnosticare pentru ortorexie, este dificil de stabilit factorii care pun o persoană la un risc mai mare.

Simptomele ortorexiei

Cu toate că preocuparea pentru mâncarea sănătoasă este o modalitate benefică de a avea o stare bună de sănătate, pentru cei care se află în categoria de risc pentru a dezvolta o tulburare de alimentație, aceste schimbări – inițial, inofensive – ale stilului de viață pot avea, de fapt, efectul opus.

Printre simptomele care pot indica faptul că o persoană suferă de ortorexie se numără:

O fixație asupra calității alimentelor. Persoanele cu ortorexie devin preocupate de conținutul nutrițional și de puritatea alimentelor, adesea cercetând și examinând meticulos ingredientele. Persoanele care suferă de ortorexie limitează, de multe ori, alimentele de bază la cele care sunt organice, proaspete, integrale, crude și/sau vegane. Cantitatea de alimente consumată este, de obicei, mai puțin importantă decât calitatea.
O teamă intensă față de alimentele „nesănătoase“. Persoanele care suferă de ortorexie își autoimpun restricții alimentare rigide, eliminând grupuri întregi de alimente sau ingrediente pe care le consideră „nesănătoase“ sau „toxice“. Tot ceea ce este considerat de o persoană cu ortorexie ca fiind „rău“ sau „nesănătos“ va fi evitat, ceea ce poate duce la izolare socială și malnutriție. De exemplu, dacă restaurantele la care o persoană cu ortorexie se întâlnește cu prietenii nu au în meniu alimentele pe care ea le consideră sănătoase, nu va mânca nimic și, cel mai probabil, va evita întâlnirile viitoare.
O îngrijorarea constantă legată de îmbolnăvire. Din cauza acestei împărțiri a alimentelor în bune, sănătoase, pure și rele, nesănătoase, toxice, multe persoane cu ortorexie cred că se vor îmbolnăvi dacă vor consuma alimente care nu se întegrează în standardele pe care le consideră ele ca fiind valide.
O stare de anxietate când se află în preajma anumitor alimente. Persoanele cu ortorexie pot simți o nevoie intensă de a se disocia de alimentele pe care le consideră interzise. Acestea se pot simți incredibil de inconfortabil sau pot părăsi o cameră dacă doar văd un aliment despre care cred că este nesănătos. Izolarea este o tehnică de evitare comună pentru cei cu ortorexie.
O stare de vinovăție când consumă alimente „interzise“. Consumul de alimente în afara liniilor lor dietetice poate duce la sentimente de vinovăție, anxietate sau dezgust față de propria persoană. Pentru persoanele care suferă de ortorexie, încălcarea regulilor de alimentație sănătoasă pe care și le-au stabilit sau „cedarea“ în fața poftelor alimente pe care le percep ca fiind nesănătoase duce la o suferință emoțională severă și la o scădere a stimei de sine.
Izolare socială. Persoanele cu ortorexie se pot retrage din situațiile sociale care implică și consumul de alimente, temându-se de contaminare sau că își vor încălca regimul lor alimentar strict. Acest lucru poate duce la anxietate și depresie.
Semne fizice de malnutriție. În timp, regimurile alimentare restrictive pot duce la deficiențe și dezechilibre nutriționale, cu impact asupra sănătății și bunăstării generale. Pentru că persoanele care suferă de ortorexie nu consumă alimente pe care le consideră „nesănătoase“, slăbesc și, uneori, pierderea în greutate este atât de mare încât indică malnutriția. Această pierdere în greutate nu este, de obicei, intenționată.
Prea mult timp pregătind mâncarea. Persoanele cu ortorexie petrec o perioadă de timp neobișnuit de mare planificând, cumpărând și pregătind mese pe care le percep ca fiind sănătoase, până la punctul în care acest lucru interferează cu alte domenii ale vieții.

Pentru că nu există un diagnostic oficial pentru ortorexie (deoarece nu e recunoscută în manualele de diagnosticare a bolilor mintale), medicul american Steven Bratman a realizat o listă simplă de şase afirmaţii, care poate fi folosită ca test pentru ortorexie.

„1. Îmi petrec mult timp gândindu-mă la, alegând sau pregătind mâncăruri sănătoase, încât asta interferează cu celelalte domenii ale vieţii mele, cum ar fi dragostea, creativitatea, familia, prietenia, munca şi şcoala.

2. Când mănânc orice aliment pe care îl consider nesănătos, mă simt neliniştit, vinovat, impur, murdar şi chiar pângărit; chiar şi să fiu în preajma unor asemenea alimente mă tulbură şi îi judec pe cei care le consumă.

3. Senzaţiile mele interioare de pace, bucurie, linişte, siguranţă şi stimă de sine depind excesiv de puritatea şi de adecvarea alimentelor pe care le consum.

4. Uneori, aş vrea să relaxez aceste reguli autoimpuse privitoare la «alimentele bune», pentru ocazii speciale, cum ar fi nunţile sau mesele în familie sau cu prieteni, dar îmi dau seama că nu pot.

5. În decursul timpului, am eliminat constant alimente şi mi-am extins lista de reguli în încercarea de a menţine sau a spori anumite beneficii asupra sănătăţii; uneori, iau o teorie privitoare la alimentaţie şi îi adaug convingerile proprii.

6. Ca urmare a teoriei mele privitoare la mâncatul sănătos, am pierdut în greutate mai mult decât ar spune oamenii că e sănătos pentru mine sau am resimţit alte urmări ale malnutriţiei, de pildă, pierderea părului/a menstruaţiei sau probleme cu pielea.“

Potrivit lui Bratman, dacă cel puțin una dintre cele șase afirmații este adevărată, acest lucru poate fi un indicator pentru ortorexie.

Diagnosticul și tratamentul ortorexiei

Deoarece ortorexia nu are criterii formale de diagnosticare, nu este clar dacă este o tulburare de alimentație de sine stătătoare, o parte a unei alte tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia nervoasă, sau un subtip al tulburării obsesiv-compulsive.

Pentru a face mai clară distincția dintre alimentația sănătoasă și ortorexie, medicul Steven Bratman și profesorul universitar Thomas M. Dunn au propus criterii de diagnostic în două părți: o concentrare obsesivă asupra alimentației sănătoase și un comportament care perturbă viața de zi cu zi.

Concentrarea obsesivă asupra unei alimentații sănătoase, care implică un stres emoțional exagerat legat de alegerile alimentare, poate include:

comportamente compulsive sau preocupări mintale legate de alegerile alimentare despre care persoanele cu ortorexie cred că le vor ajuta să aibă o bună stare de sănătate;
anxietate autoimpusă – încălcarea regulilor alimentare autoimpuse provoacă anxietate, rușine, teamă de boală, un sentiment de impuritate sau senzații fizice negative;
restricții alimentare severe care escaladează în timp și pot include eliminarea unor întregi grupe de alimente, precum și posturi periculoase pentru sănătate.

A doua parte este comportamentul compulsiv care împiedică funcționarea zilnică obișnuită:

malnutriția și pierderea severă în greutate sunt exemple de probleme de sănătate care pot rezulta din acest tip de comportament compulsiv;
suferința personală sau dificultățile de funcționare socială sau profesională cauzate de convingerile sau comportamentele legate de o alimentație sănătoasă pot provoca perturbări ale stilului de viață.
imaginea corporală, stima de sine, identitatea sau satisfacția pot fi dependente de respectarea regulilor alimentare autoimpuse.

Efectele ortorexiei asupra sănătății pot fi la fel de grave ca și cele ale altor tulburări alimentare. Dacă este lăsată netratată, ortorexia poate duce la daune ireversibile pentru sănătatea unei persoane.

Primul pas spre recunoașterea problemei. Această primă etapă în schema de tratament poate fi o provocare, deoarece persoanele care suferă de ortorexie sunt mai puțin predispuse să recunoască oricare dintre efectele sale negative asupra sănătății, bunăstării sau funcției sociale.

Însă, odată ce este conștientizată problema, medicii specialiști în tulburări alimentare pot sugera strategii pentru a trata ortorexia. Printre acestea se numără:

psihoterapie – pentru tratarea tulburărilor de bază, cum ar fi anxietatea, depresia sau tulburarea obsesiv compulsivă;
expunerea treptată și reintroducerea alimentelor considerate nesănătoase;
modificări comportamentale – înțelegerea efectelor negative ale acțiunilor asociate ortorexiei, astfel încât persoanele care au această problemă să poată schimba ceea ce fac în privința alimentației;
restructurarea cognitivă ajută la identificarea obiceiurilor și credințelor care provoacă stres și înlocuirea lor cu gânduri și acțiuni mai puțin rigide;
diverse metode de relaxare – meditație, yoga, exerciții de respirație.

Ortorexia trăită prin intermediul părinților

Părinții joacă un rol important în modelarea atitudinilor și comportamentelor copiilor față de alimente. Cei mici sunt ușor de impresionat, observând și internalizând obiceiurile alimentare ale părinților lor, de la o vârstă fragedă.

Atunci când părinții au comportamente alimentare asociate ortorexiei, cum ar fi restricții alimentare rigide, ritualuri alimentare obsesive sau o atitudine prea critică față de alimentele „nesănătoase“, copiii pot interioriza aceste convingeri și comportamente, ceea ce duce la adoptarea unor modele similare.

Despre ortorexie și efectele negative pe care această preocupare excesivă pentru mâncare le are asupra comportamentelor alimentare ale copiilor a scris și Sarah Ockwell-Smith, în cartea „Poftă bună. Soluții practice pentru mesele copiilor și pentru cele mai frecvente probleme alimentare“, apărută la editura ZYX Books.

Potrivit autoarei, se ştiu foarte puţine lucruri despre ortorexia la copii, pentru că ideea este relativ nouă, ortorexia părintelui poate să afecteze comportamentele alimentare şi convingerile copiilor – un concept cunoscut și sub numele ortorexie prin intermediar.

Sarah Ockwell-Smith spune că, dacă cei mici cresc alături de un părinte care e obsedat de toate aspectele nutriţiei (limitând total anumite alimente sau grupe alimentare), sunt şanse mari ca ei să imite acest comportament. Drept urmare, copiii vor fi anxioşi în preajma mâncării şi vor avea dificultăţi să se integreze în anumite contexte sociale, unde controlul alimentelor e dificil sau chiar imposibil. Sau, dimpotrivă, ei pot sfida restricţiile părinţilor mâncând compulsiv ori consumând „alimente interzise“ în secret.

Ce pot face părinții pentru a evita tendințele ortorexice ale copiilor? În primul rând, să promoveze o abordare echilibrată a alimentației, prin încurajarea diversității și moderației în alegerile alimentare.

De asemenea, pentru că părinții sunt cei care pot modela comportamentele alimentare sănătoase ale copiilor, este bine să fie exemple pozitive pentru cei mici.

Discuțiile deschise dintre părinți și copii despre alimentație și imagine corporală, în care copiii se simt confortabil să-și exprime gândurile și preocupările fără teama de a fi judecați, pot contribui la modelarea unor comportamente alimentare sănătoase în rândul copiilor.

Sarah Ockwell-Smith menționează în cartea „Poftă bună. Soluții practice pentru mesele copiilor și pentru cele mai frecvente probleme alimentare“ că părinţii ar face bine să îşi asculte instinctele şi să ignore sfaturile care se bat cap în cap, deși sunt bombardaţi de cărţi de gătit, de experţi în nutriţie şi de un număr tot mai mare de bloguri şi de conturi de Instagram dedicate „mâncatului sănătos“.

„Adevărul trist este că există prea multe informaţii disponibile şi că acestea ne erodează încrederea, creează o teamă de mâncare şi ne schimbă obiceiurile alimentare – şi pe cele ale copiilor noştri – în unele dezordonate“, spune Sarah Ockwell-Smith.

Nu în ultimul rând, părinții ar trebui să se concentreze pe sănătate, nu pe ideea de perfecțiune, subliniind importanța hrănirii cu alimente sănătoase, dar și bucuria de a mânca ceea ce-ți place.

În concluzie, ortorexia reprezintă o interacțiune complexă între nutriție, psihologie și influențe sociale. Deși o alimentație sănătoase este necesară pentru bunăstarea întregului corp, este esențial ca, pentru atingerea acestui obiectiv, să evităm comportamentele obsesive, care pot afecta relația socială și alte aspecte ale vieții. Prin promovarea unei relații sănătoase cu mâncarea și favorizarea unei comunicări deschise, părinții pot contribui la prevenirea ortorexiei la copii.

Sursă foto: Dreamstime

Resurse:

https://www.healthline.com/nutrition/orthorexia-nervosa-101

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6370446/#

https://www.webmd.com/mental-health/eating-disorders/what-is-orthorexia

https://www.waldeneatingdisorders.com/blog/8-warning-signs-of-orthorexia/