2

Monica Jitariuc este consultantă de comunicare și trainer. Lucrează cu cele mai mari companii, instituții publice și ONG-uri și le ajută să-și gestioneze reputația online și offline. Are o experiență de peste 20 de ani în domeniu și de curând a început o rubrică săptămânală de cultură digitală la Radio România Cultural. Acolo își propune să ajungă cu informații prețioase despre mediul digital și la părinți.

Astăzi aflăm de la Monica Jitariuc cum vede un specialist în comunicare situația prezenței (pre)adolescenților pe platformele de socializare și care sunt pericolele care apar în lipsa unor limite clare setate de către părinți.

În România, intervalul de vârstă în care utilizarea rețelelor sociale devine semnificativă este de 5-10 ani, conform unui studiu realizat de Organizația Salvați Copiii. 34% dintre adolescenții de 16-17 ani sunt online între 4-6 ore pe zi și 14% depășesc 6 ore pe zi, iar 2 din 5 copii spun că au fost jigniți sau au primit mesaje supărătoare pe internet.

Cum punem limite?

Limitele sunt în noi. Ca adulți, avem responsabilitatea bunăstării fizice și emoționale a copiilor noștri și limitele sunt instrumente-cheie alături de iubire, blândețe, timp și fermitate. Cred din adâncul inimii mele că că fiecare părinte care citește aceste rânduri face tot ce poate în acest moment pentru binele copilului său. De aceea, conversația despre social media este despre întrebări, nu despre sfaturi sau judecată. Cu cât ne punem mai multe întrebări, cu atât putem să ne apropiem mai atent și mai cinsitit de subiect.

Ce alternative le putem oferi?

În primul rând, este cu adevărat necesar să dăm copiilor noștri smartphone-uri? Cine zice? De ce? Ce nevoi satisfac aceste dispozitive? Răspunsurile obișnuite includ dorința de a ști unde se află copiii, nevoia de conectare cu alții (colegii de clasă comunică pe grupurile de WhatsApp, Instagram sau Snapchat, iar copiii rămân excluși) și stimularea creativității. Dar oare aceste răspunsuri reflectă realitatea? Există și alternative mai sănătoase pentru atingerea acestor nevoi? 

Există oare alternative care nu vin la pachet cu atâtea pericole pe care  social media le aduc mai ales în vârsta de formare a adolescenței și nu numai (de la scăderea încrederii în sine prin comparația continuă, la mimetism ce duce până la dismorfie fizică la scăderea atenției și puterii de concentrare, la conexiuni nepotrivite și expuneri nevoite la conținut de la autovătămare la cel pornografic? Da, avem parental control și că noi știm ce face copilul pe internet. Oare? 

Una dintre alternative: telefoane cu taste, care devin tot mai populare în cercurile conștiente de pericolele utilizării excesive a tehnologiei.

Prieteniile în mediul digital

Cum se formează relațiile, în special în perioada în care copiii învață să aibă relații, în medii încărcate de toxicitate, bullying și lipsă de atenție și respect, precum chat-urile de pe WhatsApp sau DM-urile de pe insta sau Tik Tok? Copiii primesc zilnic sute de mesaje, orice poză făcută poate deveni subiect de glume sau conversații screenshot-ate. Nu mai zic de fenomenul de revenge porn deja documentat si din fericire incriminat din iunie 2023 în Codul Penal și la noi. Învață oare adolescenții să relaționeze sănătos în astfel de medii?

Când discutăm cu atâtea dovezi deja deja despre dependența de smartphone-uri și social, cum putem accepta cu atâta ușurință ca aproape toți elevii de gimnaziu acceptă să aibă Instagram sau Tik Tok? Aceste retele prin mecanismele lor de atragere a atenției deja răsdiscutate sunt creatoare de dependență. Doomscrolling-ul este escapismul suprem.

Cum vorbim cu adolescenții despre social media?

Abordarea cea mai valoroasă constă într-o discuție deschisă cu adolescentul despre aspectele bune, rele și urâte ale rețelelor sociale. În cadrul cursurilor de cultură digitală, adolescenții îmi spun că petrec între 4 (în cele mai fericite cazuri) și 6-8-10 ore pe internet și pe rețelele sociale. Îi încurajez să facă o listă cu aspectele pozitive pe care le aduc în viața lor aceste rețele. Lista e aproape goală când intrăm în profunzime. Unul dintre ei mi-a spus recent că se simte ca și cum ar mânca chipsuri, ciocolată și ar bea cola toată ziua – e sleit, fără chef și gol pe dinăuntru deși s-a îndopat cu (aparent) informație.

Nu este ușor pentru noi, adulții, să ne oprim. Cum ar putea fi mai ușor pentru ei? Educația continuă a părinților, exemplul personal, tehnici de minimalism digital (de la limitarea timpului petrecut pe telefon la alternative precum telefoanele cu taste) sunt subiecte de discuție esențiale. Chiar dacă se trântesc uși. 

În cartea ,,Ups, pubertatea!”, recent lansată în Statele Unite și tradusă în limba română, autoarele Cara Netterson (medic pediatru) și Vanessa Kroll Bennett (consilier școlar) sugerează că un lucru care s-a schimbat enorm pentru generația actuală este prietenia – nu natura ei, ci felul în care se manifestă și regulile nescrise. Presiunea anturajului este la fel de mare pe rețele ca și în viața reală, iar uneori se ajunge mai ușor la violență verbală sau excludere socială, tocmai pentru că totul se petrece în spatele unui ecran. Soluții? Puterea anturajului poate fi temperată prin strategii învățate și repetate – oricât le-ar fi de antipatic, le va fi de folos.