Hipoglicemia nou-născutului, numită și hipoglicemie neonatală, este cea mai frecventă tulburare metabolică ce apare după naștere. Depistarea sugarilor cu risc de a dezvolta hipoglicemie și gestionarea nivelurilor scăzute ale glicemiei în primele ore sau zile de viață reprezintă o preocupare comună în îngrijirea nou-născutului.
Ce înseamnă hipoglicemie neonatală? Un nivel scăzut al zahărului (glucozei) din sânge la nou-născuți. Glucoza este principala sursă de combustibil pentru creier și pentru întregul organism. La un nou-născut, un nivel scăzut de zahăr în sânge poate apărea din mai multe motive și se poate manifesta prin tremor, o culoare albastră a pielii și probleme de respirație și/sau de hrănire.
Pentru a preveni complicațiile, hipoglicemia trebuie tratată cât mai curând posibil. Este încurajată hrănirea precoce a nou-născutului cu lapte matern și/sau cu lapte praf.
Cuprins:
- Ce este hipoglicemia la nou-născuți?
- Cauzele hipoglicemiei neonatale
- Hipoglicemia: simptome
- Diagnostic și tratament pentru hipoglicemia neonatală
- Hipoglicemie nou-născuți: complicații
- Cum poate fi prevenită hipoglicemia la nou-născuți?
Ce este hipoglicemia la nou-născuți?
Glicemia reprezintă concentraţia sangvină a glucozei, iar hipoglicemia apare atunci când nivelul de zahăr din sânge este prea scăzut. Glucoza (zahărul din sânge) este un carbohidrat esențial pentru furnizarea energiei necesare tuturor proceselor organismului. Aparține clasei zaharidelor, se găsește în sânge, iar organismul o folosește ca principală sursă de energie. Atunci când glicemia scade prea mult, pot apărea simptome ca:
- oboseală;
- dureri de cap;
- greață;
- amețeli;
- tremurături;
- iritabilitate;
- dificultăți de concentrare.
Nivelul normal al glicemiei este menţinut prin procesul de gluconeogeneză, proces ce poate fi perturbat ca urmare a dificultăţilor de adaptare la viaţa extrauterină.
Hipoglicemia neonatală este diagnosticul dat nou-născuților cu un nivel scăzut de zahăr în sânge, sub 40 mg/dl. Pe scurt, glicemie mică.
Sugarii sănătoși suferă o scădere așteptată a concentrației de glucoză din sânge, la valori de până la 20-28 mg/dL, în primele două ore de viață, ca parte a tranziției fiziologice normale la viața extrauterină. Dacă în primele 48-72 de ore de viaţă, nivelul glicemiei este mai mic de 48 mg/dl se pune diagnosticul de hipoglicemie.
În uter, fătul primește glucoză prin placentă. Imediat după naștere, sugarul nu mai are acces la nutrienții din placentă și, din această cauză, organismul său poate avea dificultăți în a-și regla glicemia.
Tăierea bruscă a cordonului ombilical la naștere întrerupe conexiunea sugarului cu placenta, pe care se baza pentru a primi glucoză și alți metaboliți necesari pentru a-și satisface nevoile energetice în uter. Furnizarea de glucoză prin placentă încetează brusc, iar concentrația de glucoză din sângele sugarului scade în primele ore de viață. Pentru majoritatea sugarilor sănătoși, această hipoglicemie neonatală de tranziție este de scurtă durată și, cel mai adesea, asimptomatică.
Concentrațiile scăzute de glucoză din sânge determină o creștere bruscă a insulinei și a altor hormoni care stimulează producția de glucoză. Acest lucru oferă nou-născutului o sursă endogenă (din interiorul organismului) de glucoză și alte substraturi energetice necesare pentru a-și susține metabolismul. Rezultatul este creșterea treptată a nivelului de glucoză din sânge în următoarele câteva ore sau zile. Se crede că nivelurile scăzute de glucoză stimulează, de asemenea, apetitul nou-născutului și îl ajută să se adapteze la alimentația intermitentă.
Însă, unii sugari întâmpină dificultăți în reglarea nivelului de glucoză după naștere, iar cauzele sunt diverse.
Bebelușii au nevoie de glucoză pentru energie, cea mai mare cantitate fiind folosită de creier. După naștere, bebelușul primește glucoză din laptele matern și/sau din lapte praf. De asemenea, bebelușul poate produce o parte din glucoză în ficat. Nivelul de glucoză poate scădea dacă:
- există prea multă insulină în sânge;
- bebelușul nu este capabil să producă suficientă glucoză;
- organismul bebelușului folosește mai multă glucoză decât produce;
- bebelușul nu este capabil să absoarbă suficientă glucoză din alimentație;
- bebelușul suferă de tulburări metabolice care afectează capacitatea organismului de a stoca corespunzător glucoza.
Ce scade glicemia rapid? Valoarea glicemiei este influenţată de: greutatea la naştere, vârstă de gestaţie, depozitele de glicogen ale organismului, vârsta postnatală în ore, metoda de alimentaţie şi patologia.
Descoperă mai multe despre alimentația nou-născuților în Ghidul de alăptare al doctorului Jack Newman. Cartea tratează chestiuni legate de: importanța alăptării, felul în care nașterea poate avea un impact asupra alăptării, primele griji ale mamelor legate de icterul prelungit și de hipoglicemia nou-născutului, durerile de sân, canalele blocate, mastita, abcesul mamar, colicile, somnul, alăptarea și relațiile de familie.
Cauzele hipoglicemiei neonatale
Cauzele hipoglicemiei la nou-născuți sunt diverse. Pe de o parte, alimentația în timpul sarcinii și afecțiunile de care suferă mama pot influența diagnosticul. Pe de altă parte, unele boli congenitale sunt responsabile de hipoglicemia neonatală. De asemenea, vârsta gestațională și kilogramele nou-născutului se numără printre motivele care contribuie la scăderea nivelului de zahăr din sânge.
Hipoglicemia neonatală poate fi cauzată de:
- alimentația deficitară a mamei în timpul sarcinii;
- un nivel ridicat de insulină, deoarece mama suferă de diabet și nu l-a ținut sub control;
- incompatibilitate între grupa de sânge a mamei și cea a copilului (boală hemolitică a nou-născutului);
- defecte congenitale;
- boli metabolice congenitale sau dereglări hormonale;
- infecții;
- boală de ficat.
În cazul în care mama are un nivel ridicat de zahăr în sânge în timpul sarcinii, bebelușul prezintă un risc mai mare de a avea un nivel scăzut de zahăr în sânge după naștere. Acest lucru este cauzat de faptul că, pe măsură ce bebelușul primește substanțe nutritive prin placentă, organismul său produce suficientă insulină pentru a procesa nivelul ridicat de zahăr din sânge. Odată ce părăsește uterul, nu mai primește aceeași cantitate de zahăr pe care o primea, dar își menține nivelul ridicat de insulină. Motiv pentru care glicemia scade.
Care sunt nou-născuții expuși riscului de hipoglicemie?
Nivelul scăzut al glicemiei este mai probabil la sugarii care:
- s-au născut prematur și au o greutate mică la naștere;
- nu au primit suficient oxigen la naștere (asfixia la naștere);
- sunt mai mici sau mai mari decât vârsta lor gestațională;
- s-au născut în condiții de stres;
- au mame care suferă de diabet.
Termenul de nou-născut se aplică oricărui copil cu vârsta cronologică cuprinsă între 0 şi 28 de zile de viaţă. Nou-născutul la termen (matur) este nou-născutul cu vârsta gestațională cuprinsă ȋntre 37 şi 41 de săptămâni şi 6 zile, iar nou-născutul prematur este cel cu vârsta de gestație mai mică de 37 de săptămâni.
Hipoglicemia: simptome
În cazul adulților, simptomele hipoglicemiei pot include greață, oboseală, iritare și dureri de cap. Bebelușii însă nu sunt capabili încă să exprime persoanelor din jurul lor că simt aceste simptome, însă există unele manifestări ale nou-născuților care pot fi asociate hipoglicemiei:
- Iritabilitate – nou-născuții hipoglicemici manifesta iritabilitate, agitație și nervozitate;
- Slăbiciune sau letargie – nou-născuții cu niveluri scăzute de glucoză pot fi mai puțin activi sau interesați de mediul înconjurător;
- Probleme cu temperatura corporală – nou-născuții hipoglicemici pot avea dificultăți în menținerea unei temperaturi corporale constante;
- Respirație necorespunzătoare – respirația rapidă (tahipnee) sau pauze în respirație (apnee) pot apărea în cazul hipoglicemiei la nou-născuți;
- Cianoză – nuanța albastră a pielii și/sau a buzelor este frecventă la hipoglicemici;
- Dificultăți la hrănire – nou-născuții care suferă de hipoglicemie pot refuza să fie alăptați sau hrăniți cu biberonul;
- Tremurături și crize convulsive;
- Hipotonie – nou-născuții hipoglicemici pot manifesta o scădere a tonusului muscular;
- Plâns slab sau acut.
Este posibil ca sugarii cu glicemie mică să fie asimptomatici (să nu aibă simptome). De obicei, nivelul zahărului din sânge este verificat pentru bebelușii din categoria de risc.
⏩ Citește și: Alăptarea sub lupă: 10 mituri despre hrănirea la sân a bebelușului.
Diagnostic și tratament pentru hipoglicemia neonatală
Bebelușul sănătos, născut la termen, trece printr-o perioadă scurtă de glicemie relativ scăzută în primele două ore de viață. În mod normal, sugarii sunt asimptomatici în această perioadă. Deoarece această scădere tranzitorie este fiziologică, nu este recomandat screeningul glicemiei. În schimb, o atenție sporită trebuie acordată acelor sugari care prezintă risc de hipoglicemie patologică.
Screeningul glicemiei este recomandat sugarilor ale căror mame au fost diagnosticate cu diabet gestațional sau diabet zaharat, acelora care sunt prea mari sau prea mici pentru vârsta lor gestațională și celor care s-au născut prematur. Se recomandă, de asemenea, verificarea nivelului de glucoză pentru sugarii cu semne clinice compatibile cu hipoglicemia (nervozitate, iritabilitate, letargie, apatie, hipotonie, cianoză, apnee, tahipnee, hipotermie, instabilitate a temperaturii corporale).
Pentru a măsura nivelul de zahăr din sânge, medicii le fac nou-născuților cu risc de hipoglicemie teste de sânge, până când nivelul de glucoză al bebelușului rămâne normal timp de aproximativ 12 până la 24 de ore.
Nivelurile ușoare de hipoglicemie se pot stabiliza de la sine, pe măsură ce nou-născutul este hrănit corespunzător.
În cazul în care nivelul de glicemie nu se stabilizează, nou-născutul va fi supus unui tratament pentru hipoglicemie. Acesta depinde de severitatea simptomelor, de vârsta gestațională a bebelușului și de cauzele subiacente. Opțiunile de tratament pot include:
- Hrănire frecventă – în cazul nou-născuților cu glicemie scăzută, este recomandată hrănirea la intervale mai scurte de timp;
- Hrănirea suplimentară – dacă bebelușul nu primește suficient lapte matern, va fi recomandată suplimentarea cu lapte praf, pentru ca micuțul să primească nutrienții necesari;
- Hrănirea prin sondă – mai ales în cazul prematurilor, hrănirea prin sondă poate fi necesară pentru a asigura aportul de glucoză;
- Administrarea de glucoză intravenoasă – în situații critice, administrarea de glucoză direct în fluxul sangvin poate fi necesară.
⏩ Mai multe informații despre alăptare poți afla din articolul de pe blogul ZYX Books – Alăptarea: ghid complet pentru hrănirea corectă a bebelușilor.
Tratamentul pentru hipoglicemie va fi continuat până când bebelușul poate menține nivelul de zahăr din sânge. Acest lucru poate dura ore sau zile. Bebelușii care s-au născut prematur sau cu o greutate mică, ale căror mame au avut diabet sau care au alte complicații ori probleme pot avea nevoie de tratament pentru o perioadă mai lungă de timp.
În cazuri foarte rare, nou-născuții cu hipoglicemie foarte severă, care nu se ameliorează cu tratament, pot avea nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta o parte din pancreas (astfel este redusă producția de insulină).
Hipoglicemie nou-născuți: complicații
În cele mai multe cazuri, bebelușii cu hipoglicemie nu vor avea probleme pe termen lung, odată ce glicemia se stabilizează.
În unele situații, hipoglicemia neonatală poate dura mai mult. De regulă, acest lucru se întâmplă ca urmare a unei afecțiuni congenitale (care era prezentă atunci când s-au născut). Printre acestea se numără:
- Hiperinsulinismul – este cea mai frecventă cauză de hipoglicemie persistentă la copii și apare când organismul secretă prea multă insulină;
- Sindromul Beckwith-Wiedemann – este o afecțiune în care anumite părți ale corpului cresc mai mult decât în mod normal;
- Sindromul Sotos – este o boală genetică rară care provoacă o creștere rapidă a corpului și trăsături fizice distincte;
- Sindromul Costello – o afecțiune rară caracterizată printr-o dezvoltare fizică și mintală întârziată;
- Boli endocrine – afecțiunile endocrine care pot provoca hipoglicemie includ hipopituitarismul, hiperplazia suprarenală și hipotiroidismul;
- Tulburări metabolice – apar când este perturbat modul în care organismul metabolizează alimentele.
Creierul are nevoie de glucoză pentru a funcționa. O cantitate insuficientă de glucoză poate afecta capacitatea de funcționare a creierului. Hipoglicemia severă sau de lungă durată poate provoca convulsii și leziuni cerebrale grave. Bebelușii cu simptome mai severe au un risc mai mare de a dezvolta probleme de învățare, deficiențe motorii și mintale pe termen lung.
Cum poate fi prevenită hipoglicemia la nou-născuți?
Hipoglicemia la nou născuți poate și, în același timp, nu poate fi prevenită. În unele cazuri, această problemă medicală este o consecință neprevăzută. Dacă bebelușul se naște mai devreme, dacă este mai mic sau mai mare decât vârsta gestațională, dacă travaliul este unul dificil – iată doar câteva dintre situațiile în care hipoglicemia neonatală nu poate fi prevenită.
În situațiile cu îngrijire prenatală adecvată, medicul va identifica dacă bebelușul ar putea suferi de hipoglicemie neonatală și va lua, împreună cu mama, măsurile necesare pentru a reduce riscul.
Astfel, o alimentație adecvată în timpul sarcinii, precum și monitorizarea nivelului de zahăr din sânge, în cazul femeilor care suferă de diabet, sunt principalele măsuri preventive pentru hipoglicemia la nou-născuți.
Hipoglicemia la nou-născuți este o tulburare metabolică destul de frecventă, care necesită o atenție specială și o monitorizare atentă. Diagnosticarea precoce și un tratament adecvat ajută majoritatea nou-născuților să depășească această problemă temporară și să se dezvolte sănătos.
Sursă foto: Pexels
Resurse:
https://www.webmd.com/parenting/baby/what-to-know-about-hypoglycemia-newborn
https://med.stanford.edu/newborns/clinical-guidelines/hypoglycemia.html
https://medlineplus.gov/ency/article/007306.htm
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537105/
https://emedicine.medscape.com/article/802334-overview?form=fpf
https://www.stanfordchildrens.org/en/topic/default?id=hypoglycemia-in-the-newborn-90-P01961