"Când scriu o carte, mi-o imaginez mereu citită cu voce tare. Deși nu știu niciodată cum o vor citi oamenii. Cititorii entuziaști au tendința să își imprime foarte mult stilul atunci când citesc: imită voci, dezvoltă secvențele de dialog, adăugând propriile glumițe. Poate e doar o manieră de a păstra interesul pentru o carte care a fost citită de mii de ori, dar, chiar și așa, cred că toate cărțile ilustrate sunt, într-un fel, interactive, pentru că sunt menite să fie dramatizate, într-un fel. Ritmul lecturii e una dintre cheile lor."

"N-am știut dintotdeauna că vreau să ilustrez cărți pentru copii, dar am știut mereu că vreau să fiu artist. Iubeam să desenez și să pictez când eram copil, și, mai târziu, la școala de arte, am migrat către ilustrație, pentru că îmi plăcea să spun povești cu imaginile mele. Deși n-am știut dintotdeauna că vreau să creez cărți, ele au fost mereu importante pentru mine când eram mic. Iubeam să le aud citite, în timp ce eu mă uitam la ilustrații. Eram transportat în poveste și în universul cărții într-un fel magic. Mai târziu, când am vrut să le creez eu însumi, cred că una dintre semințele care au fost plantate în mintea mea a fost în clasa a patra, când Jon Scieszka a venit și a făcut o prezentare la noi la clasă și am fost complet dat pe spate. The Stinky Cheese Man e una dintre cărțile mele preferate, pentru curaj și ciudățenie. Jon a fost foarte amuzant și fermecător în timpul prezentării. Poate că sună caraghios, dar atunci mi-am dat seama că oameni adevărați, în carne și oase, creează aceste cărți și că ăsta e jobul lor. "